A fost odata ca niciodata un baiat pe nume Nicu. Dumnealui si cu mine am fost colegi, inca din clasele primare. Nu ne-am inteles grozav de la inceput, indeosebi pentru ca eu eram o mare cocalara pe-atunci, dar, candva, in timpul liceului, daca-mi amintesc bine, am devenit cei mai buni prieteni. De asemenea, tot daca-mi amintesc bine, amandoi sustineam acest lucru. Si, la un moment dat, domnul mai sus mentionat si-a schimbat numele in Naicu.
Naicu era un baiat grozav si este inca, pe multe planuri. Obisnuiam sa vorbim ore intregi la telefon, despre vietile noastre si despre Michael Madsen. LOL Naicu este inca singura persoana care m-a “ucis” prin telefon, cu magnifica sa imitare a vocii lui Madsen. Si, tot daca-mi amintesc bine, la un moment dat numarul meu se afla pe una dintre tastele de apelare rapida de pe telefonul sau, iar eu stiam numarul lui pe dinafara. Inca il stiu. Si stiu si numarul de mobil pe dinafara, indeosebi pentru ca Naicu a insistat sa puna laba pe un numar foarte usor de retinut si sa-l zica o data cu voce tare. LOL
Am petrecut mult timp impreuna cu el si este cu siguranta unul dintre oamenii cu care m-am inteles cel mai bine.
La un moment dat “cei mai buni prieteni” s-au transformat in “prieteni”, dar nu voi oferi aici motivele pentru care s-a intamplat acest lucru. Si nici nu le stiu exact, dar pot sa-mi dau cu presupusul.
In decursul vremurilor, si eu si Naicu ne-am schimbat. Cu toate acestea, blogul sau conserva ceea ce am cunoscut odinioara drept cel mai bun prieten si acesta este motivul principal pentru care-l citesc. Acolo apare o parte din el la care tin foarte mult si pe care ma bucur ca o pot cunoaste in continuare.
Celelalte motive sunt mai mult decat simple. Naicu este foarte destept si amuzant. Imi place ceea ce scrie.
Naicu este, de asemenea, unul dintre putinii oameni care ma suna de ziua mea, la ora 12.00 am fix, pentru a-mi ura toate cele bune, in felul sau caracteristic. LOL
Nu mai am alte cuvinte de spus in ceea ce priveste motivele pentru care eu citesc naicu.ro (nu ca as fi zis multe pana acum) si, ca de obicei, nu ma astept sa castig premiul pentru care am fost nominalizata (drept urmare nu voi pregati niciun discurs). Oricum, nu conteaza. Cei care au avut placerea sa-l cunoasca din suflet pe Naicu, la un moment dat in vietile lor, au castigat deja. Si cei care au placerea de-a-i citi blog-ul si a se bucura de prezenta sa au castigat si ei.
Asa ca… Numa’ bine, tie, “Baicu!”… Si… Sa-tz’ traiasca blogu’! 
God bless you.
[...] publicităţii în ordine alfabetică: – Automate cafea [aici] – Costin [aici] – Luizica pisilica [aici] – Mitzu [aici] – Sufleţica [...]
bre, fata… noi ne mai vedem sa iti imanez premiul?a?
a…saptamana asta nu pot ca nu pot parasi domiciliul, am gripa…
poate saptamana aviatoare… trebe sa ti-l dau… nu de alta, dar imi e frica sa nu faca pui la mine
hai ti pup, fata draga